Hinamatsuri 2012
Postat de Irina Roibu in Japoneza
Ieri, 3 martie, a fost Hinamatsuri..
Asa ca, la fel ca in fiecare an, Asociatia romano-japoneza Himawari organizeaza un festival cu acelasi nume in care prezinta despre Hinamatsuri in Japonia, ce inseamna Hinamatsuri si cum anume se sarbatoreste in Japonia, precum si traditionalele activitati cu care ne incanta Asociatia Japoneza in fiecare an: origami, ikebana, dansuri traditionale, concurs de haiku, caligrafie, ceremonia ceaiului si multe altele.
Pentru mai multe detalii: http://www.himawari.ro/2012/03/03/hinamatsuri-festivalul-papusilor/
read comments (0)Carti de citit in tren :p
Postat de Irina Roibu in Personal
Pana la birou, fac dimineata cam 1 ora dus si o ora la intoarcere, asa ca imi iau mereu ceva la mine de citit.
In Japonia, foarte multa lume citeste manga. Asa ca m-am adaptat si eu la tredurile est asiatice si mia-m achitionat manga, spre rusinea mea in engleza. :p
Astea sunt preferatele mele:
1. Doraemon – http://en.wikipedia.org/wiki/Doraemon, in engleza – Doraemon
2. Survival in office – The evolution of japanese working women, Risu Akizuki, in engleza – click aici
3. 100 tough questions about Japan, Itasaka Gen – click aici, care aduce raspunsuri la intrebari precum: De ce nu pot spune japonezii nu?, De ce nu le este rusine japonezilor ca citeasca manga la orice varsta, de ce sunt atat de multe love hoteluri in Japonia, de ce muncesc japonezii atat de mult si multe altele..
4. Leadership and Self-Deception: Getting out of the Box, by The Arbinger Institute – asta e o carte interesanta.. nu e o manga, dar e foarte faina si iti aduce in atentie aspecte ale comportamentului uman la care nu te-ai fi gandit. Desigur ca atunci cand incepi lectura spui sigur sigur ca nu e vb despre tine in cartea respectiva, dar mai spre sfarsit iti dai seama ca e 100 % vorba si despre tine si ca trebuie sa iti deschizi mintea si sufletul ca sa reusesti sa faci lucrurile astfel incat sa aduci fericire atat pentru tine cat si pentru altii.
Cam atat pentru acum.. :p
Depresie de-o luna
Postat de Irina Roibu in Personal
Prima luna in care te muti singur intr-o casa nou, departe de prieteni si de cunostinte, departe de mancarea cu care esti obisnuit, departe de patul in care dormi de obicei si de hainele tale. E prima luna la un loc nou de munca, cu o noua locuinta, cu harta zonei in mana cautand magazine, cautand supermarket-uri, descifrand o limba straina sau o scriere straina despre cum sa duci gunoiul, in ce zile, in ce locatie, cum sa iei trenul si asa mai departe.
Acestea si inca multe altele sunt grijile care duc la o depresie de-o luna atunci cand te muti intr-un loc nou si incerci sa te acomodezi repede ca sa treci la partea care te intereseaza mai mult, dar te scufunzi tot mai mult pentru ca te lovesti de lucruri marunte care nu te lasa in pace.. Sau poate doar eu sunt asa.. De fiecare data cand am fost plecata pe undeva perioade mai lungi de timp, am avut o perioada in care a trebuit sa ma acomodez cu vremea, cu locatia, cu oamenii, mancarea si tot restul.
La voi cum a fost?
Cred ca cea mai mare frica pe care am aici e cea de cutremure.
Si se pare ca in ultima vreme nu se lasa sa imi reaminteasca de frica asta..
Ieri am simtit unul cand eram la birou si desi colegii mei lucrau in continuare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, eu am scapat un mic sunet de surpriza.. la care colegii mei au ras foarte amuzati.. hmm.. nu e funny deloc.. :p dar ma rog, pentru cei care l-au trait pe cele de anul trecut astea de acum sunt super mici.
Pentru mine sunt destul de mare si ma panichez la orice miscare mai ciudata si in plus am senzatia ca mereu e cutremur, ca mereu se misca pamantul. :p
Mai frumos este ca acum cateva zile un grup de cercetatori japonezi anunta ca in perioada urmatoare zona in care locuiesc urmeaza sa fie din nou zguduita de un cutremur mare. :p great, nu?
Ei, sa speram la ce e mai bine si sper sa nu fie cazul sa ma vada colegii mei fugind de nebuna prin birou strigand cutremur.. :p
numai bine..
Dintre indatoririle mai noi pe care le am la firma japoneza este aceea de a merge impreuna cu seful meu sa ne cerem scuze de la clientii noastre pentru diverse omiteri, uitari sau greseli pe care le facem. 
si asa am auzit ca exista o arta sau poate mai multe, cine stie.. de ati cere scuze.
Si ca sunt companii, precum Dentsu din Tokyo, care pentru o suma “frumusica” de bani te poate invata cum sa iti ceri scuze in functie de cat de mare este prostia pe care ai facut-o sau de interlocutor si multe alte amanunte.
Eu una inca mai invat. Pentru moment in afara de plecaciuni si sustinere a sefului meu cu o bataie pe umar dupa ce iesim de la biroul clientilor, nu cred ca ajut foarte mult.. :p Mai am ceva pana ma prind ce si cum.
Update: p
Am aflat ca jobul asta de a-ti cere scuze are si un nume: AYAMARI ZAMURAI
ayamari vine de la verbul ayamaru = ati cere scuze
zamurai vine de la, evident, cuvantul samurai..
deci, sunt un mini samurai in devenire :p