Irina Roibu

Decizii decizii decizii.

Anul acesta, 2012, mi-am propus sa ma regasesc si sa muncesc mult mai mult, sa reusesc sa ma bucur de viata si mai mult, sa calatoresc din nou chiar mai mult decat anul trecut, daca asta este posibil.. :p  si sa invat cat mai multe lucruri noi..

Desi imi propusesem de mult sa schimb putin directia si sa fug in America Centrala pentru o perioada, se pare ca viata ma impinge catre Asia..

Asa ca, pentru moment, astept viza catre Japonia si o sa imi ofer, pentru inceput, 180 de zile de munca in stil nipon, in mare capitala a Japoniei, Tokyo.. ce va iesi din asta, sunt foarte curioasa. Oare voi reusi sa ma regasesc, sa muncesc asa cum sfatuiam pe un bun prieten mai demult ( fara sa ma uit la ceas, la bani sau la ce castig din munca ), doar pentru placerea de a munci si a invata din munca.

Ce experiente ma asteapta acolo, ce viata, ce noi lupte interioare, sau exterioare cu diferentele culturale, cu mancarea sau sistemele de acolo, vom trai si vom vedea. Nu vreau sa scriu o carte despre asta, dar mi-ar placea sa ma intorc in Himawari dupa si sa le povestesc membrilor si elevilor asociatiei ce am trait, simtit, cum m-am schimbat..

Si sper sa am timp sa scriu aici cat mai mult, sa pun poze si sa va arat frumusetile Japoniei si nu numai.. ale Asiei..

read comments (4)

La multi ani 2012!!

Sper sa avem cu totii un an plin de reusite, plin de fericire si dragoste. Chiar daca multe in jurul nostru se vor duce de rapa sper sa gasim cu totii puterea sa vedem partea buna a lucrurilor si sa mergem mai departe, sa ne luptam pentru viitorul nostru.

Sper sa fim mai optimisti si sa nu ne mai plangem si sa nu mai judecam greselile sau comportamente gresite ale altora. Sa gasim noi puterea si sa punem piciorul in prag, sa incercam sa schimbam ceea ce nu ne place in jurul nostru, dar nu fortand, ci colaborand. intr-un mod placut si din care sa invatam mai multe despre altii si despre noi.

Sper sa fie un an in care multi ne vom perfectiona si vom trai intr-o continua imbunatatire profesionala, personala, fizica, psihica, etc.

Sper sper.. sau lupt lupt ca acest sper sa devina realitate.. Deci, poate ca “caracterul” / kanji-ul de anul acesta va fi pentru mine cel de la lup? ma mai gandesc.. voi ce ati ales?

Cu drag..

read comments (0)

Saptamana viitoare va trebui sa fac o prezentare despre Romania si punctele forte ale ei.. de ce sa investeasca companiile japoneze in Romania sau de ce sa cumpere companiile japoneze produse romanesti..

Ce as putea sa spun frumos? ce sa le prezint? ce puncte forte avem noi? cu siguranta avem.. dar imi e greu sa le vad acum..

Mintea mea umbla de nebuna pe campii asiatice, undeva intre Seul si Tokyo. as manca kimpab, as bea un suc de aloe si as citi o carte buna, as sta din nou pe plaja in Pusan inconjurata de ajuma care vorbesc despre mine. Sau as dormi intr-un tren in drum spre casa in Tokyo.. dar in nici un caz nu am nici o idee pentru prezentare..  ce as putea eu sa le spun frumos? nu am nici cea mai vaga idee. hmm..

Si mai mult decat atat, am obosit..　De ce? Pai.. am mereu de-a face cu japonezi si imi e greu de multe ori sa ma mai regasesc pe mine dupa ce au trecut ei si m-au rascolit emotional. Spatele drept, zambeste, complimenteaza, ai grija la detalii, ai grija de sufletul lor. Da, in mare stiu cum sa ma port cand sunt cu ei. Am invatat cum sa ii flatez, cum sa am grija de ei cand vin in vizita, dar am obosit.. in primul rand pentru ca mereu am senzatia ca in comparatie cu ei am cele mai naspa defecte.. Ca ei sunt cei perfecti iar eu cea gresita.. Dar pe de alta parte le-am vazut partea falsa a lor, le stiu unele gesturi si reactii inainte sa le faca, sunt deja predictibili.. oare ce doare mai tare? ca nu sunt ca ei sau ca ei nu sunt ceea ce imi doream eu? sau poate ca incep sa ma plictiseasca? sau e doar supararea mea ce vine din conceptia ca nu ii pot egala? hmm.. ce vreau de fapt? sa fiu ca ei sau ce anume caut la mine?

Aaa.. si mai e si faptul urmator. Sunt dezamagita. Am pus suflet in ceva desi mi-am promis de cand ma stiu sa nu fac asta, am dat ce am putut eu mai bun ca sa indulcesc o colaborare, mi-am distrus spatele si stomacul ca la sfarsit ambele parti sa se intoarca cu spatele. Si nici macar una sa nu zica multumesc, macar asa de complezenta.. Daca as avea cum, le-as spune cate am pierdut eu anul asta pentru ca am ales ( si aici recunosc ca ei nu au nici o vina ) sa lucrez cu ei. Si inca mai pierd. Inca mai platesc pentru ca nu am dat atentie celor dragi mie, pentru ca mi-am neglijat colegii, prietenii, studiul.. Asa ca imi vreau “multumescul”. Vreau sa va aud ca imi spuneti ca se termina frumos, ca in filme.. Vreau sa nu se traga concluzii rapide si infantile, conduse de gelozii, egoism si dorinta de putere si bani.. Dar.. cine sunt eu sa le cer asta cand nici eu nu am spus nimic..

Cred ca ar fi mai bine sa incep eu: Multumesc frumos pentru un an plin de energie, de experiente deosebite, de introducere intr-o lume a banilor, a puterii cu toate partile ei bune si rele, pentru faptul ca am vazut ce inseamna mediul business si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac parte din el.. mai bine ma intorc la Ong si voluntariat.. imi sade mai bine aici. Multumesc tuturor celor pe care i-am intalnit in acest an, multumesc pentru rabdare, pentru cuvintele frumoase, pentru zambete si imbratisari. As fi vrut sa va fi ajutat mai mult.. sa fi facut mult mai mult si sa nu va fi incurcat in nici un fel. Am invatat atat de multe si am experimentat atat de multe. M-am cunoscut pe mine, mi-am gasit limitele si nu am dat inapoi.. desi poate ar fi trebuit. Ar fi trebuit sa stiu sa renunt atunci cand mi-am dat seama ca nu sunt de voi. dar mi-a fost greu sa renunt la bani si putere.. mi-a placut prea mult :p Oricum, acum ca s-a terminat, nu pot decat sa-mi amintesc clipele frumoase si sa le uit pe cele grele, pe cele care m-au ranit mult mai adanc decat as fi crezut ca e posibil si sa trec mai departe. Mai ramane doar regretul de care am fugit mereu sa il am.. acela de a ne desparti fara sa spunem multumesc, fara sa ne luam la revedere, fara sa ne strangem mainile.. hmm

Si mai nasol e ca, in cateva saptamani voi ateriza din nou in gura lupului si va trebui sa vad cum fac ca sa pierd deja mai mult decat am pierdut si sa nu imi pierd capul si eu si sa ajung ca ei.

Hmm.. cred ca m-am plans cam mult..  Asa ca sa revenim.. Ma ajuta cineva cu prezentarea?

read comments (1)

Revin cu explicatii, dar pana una alta doar stai jos si zambeste.. :p poti sa si mergi daca vrei, dar cand stai jos, zambeste

read comments (0)

In sfarsit reusim sa ne intalnim. Pe 13 noiembrie, orele 14.00, etajul 2, sala 205 a cladirii Universitatii Alexandru Ioan Cuza de pe strada Lapusneanu ( fosta cladire Romtelecom ).

E o intalnire doar sa ne cunoastem intre noi, cei care interesati sa studiem limba coreeana si sa discutam putin despre planurile viitoare ale asociatiei coreene.

Cei care doriti sa participati, va rog sa confirmati pentru a gasi o alta sala in caz de suntem prea multi si nu vom incapea in sala mica.

Va multumesc!

Astept raspunsurile voastre.

read comments (23)