Irina Roibu

Golden week (in Japonia) este termenul dat perioadei ce contine urmatoarele sarbatori:

29 aprilie
Showa Day (Showa no hi):
April 29 este ziua de nastere a fostului Imparat al Japoniei, cel care a domnit timp de 63 de ani in Japonia in perioada 1926 to 1989. Aceasta sarbatoare a devenit nationala abia din anul 2005.

3 mai
Constitution Day (Kenpo kinenbi):

Pe 3 mai 1947 a fost promulgata noua constitutie a Japoniei.

4 mai

Greenery Day (Midori no hi): Aceasta zi este dedicata naturii, mediului inconjurator..

5 mai
Children’s Day (Kodomo no hi):
Ziua Baietilor este sarbatorita in special in aceasta zi. Familiile cu baieti isi orneaza casa cu diverse jucarii ce indica baieti puternici si sanatosi si succes in viata: de ex. casca militara traditionala numita kabuto, Kintarō, precum si koinobori, crapi creati din diverse materiale si agatati la intrarea in casa.

Golden Week 2010

In 2010,Golden week a fost impartita in doua, prima sarbatoare avand loc joi, pe 29 aprilie, vineri, zi de munca si apoi un week-end prelungi de pe 1 mai, sambata, pana pe 5 mai, miercuri. In aceasta perioada, majoritatea japonezilor parasesc centrele urbane si se indreapta spre zonele natale, sau spre locuri speciale de vacanta si relaxare, precum si spre destinatii straine, precum Hawaii, Asia de Est sau Sud-Est, etc..

In China exista 2 Golden week, implementate din anul 2000, fiecare intinzandu-se pe cate 7 sarbatori nationale fiecare..

• “Spring Festival (or Chinese Lunar New Year) Golden Week” in Ianuarie – februarie.
• “National Day Golden Week” in octombrie.

O a treia Golden Week a existat pana in anul 2007 in luna mai, dar a fost anulata.

Scopul crearii acestor sarbatori a fost intentia de a ajuta la extinderea turismului intern si la imbunatatirea standardului national de viata, precum si permiterea populatiei sa faca vizite familiei aflate la mare distanta. In fiecare an, in aceasta perioada, zeci de milioane de chinezi calatoresc spre diverse destinatii.

read comments (5)

Respectul pentru natură și mediul înconjurător este adânc imprimat în mentalitatea asiatică, unde nu omul se consideră a fi cel care este stăpânul naturii ci invers.. De aici provine și protejarea naturii așa cum se regăsește în Coreea de Sud și nu numai. Și Japonia este una dintre țările care arată un respect uriaș față de natură. Se încearcă a se folosi orice colț de natură pentru a creea oaze de liniște / de relaxare pentru cei care au nevoie să se regăsească sau să studieze natura sau să practice sporturi.. În plus, mi s-a părut când am fost în Asia că agricultura acolo se realizează în urma armoniei dintre om și natură.

Și totuși, atunci când natura îți distruge munca, îți distruge casa, ia viața celor din jurul tău.. ce poți face? Nu-ți rămâne decât să te informezi, să înveți ce trebuie făcut pentru a evita astfel de evenimente, să-ți unești munca cu alții și să muncești mult și cu multă responsabilitate față de viitor și în final iese ceva bun. Admir asiaticii pentru că știu să muncească în echipă, știu să pună suflet în ceea ce fac și, de asemenea, gândesc până în cele mai mici detalii munca lor.

Respect.

În Coreea de Sud.. există un proiect de restaurare a unor 4 mari râuri până în anul 2011.. cu siguranță va ieși ceva deosebit.. Abia aștept să văd râul Han cu restaurarea terminată. Jae… meet you there.. ))

Aveți aici link-ul către video:

Și app, observați că în video nu scrie nimic de Coreea de sud, ci de Coreea.. 

Numa’ bine.

read comments (5)

De ce îmi e dor din Coreea?

În primul rând de sucul de aloe . Cu bucățele mici de aloe în interior, este bun de băut la orice oră din zi sau din noapte.. Mie îmi amintește cu plăcere de pauza dintre cursuri pe când eram la universitatea din Coreea, și când colegul meu drag, Cesar îmi aducea multă mâncare ca să mă îngraș căci după spusele lui eram prea slabă.. amu nu mai spune asta.. ^ ^ și pe lângă mâncarea bună pe care mi-o aducea colegul, îmi potoleam setea cu sucul de aloe… iami iami… Au și în Japonia un suc făcut din aloe si struguri albi, care seamănă puțin la gust cu cel coreean dar nu e la fel de bun.

Apoi, îmi e un dor nebun de kimpab . Dacă o să vedeți imaginea, o să spuneți probabil că seamănă cu sushi japonez, mai precis cu makizushi.. seamănă, nu? dar la gust.. deloc deloc.. După ce am mâncat kimpab în Coreea am pierdut orice interes pentru sushi.. gomen ne..  Și super interesant este de încercat și kimpabul de la supermarket și cel de la restaurant.. au gusturi foarte diferite : D și dacă nu puteți mânca picant, nu uitați să specificați acest aspect.

Îmi mai este dor de niște snacks-uri făcute din orez, nu știu exact cum se numesc.. Rotunde, nu foarte subțiri și pot fi cumpărate nu de la magazin neapărat ci de la acele, cum să le numim, ”tonete” stradale cu diverse măncaruri, snacks-uri.

Apoi, îmi este dor de râul Han, pre-iubit de către coreeni și care împarte Seulul in două și  se varsă în Marea Galbenă la granița dintre Coreea de Nord si cea de Sud. Este un punct de atracție turistică in Seul și nu numai. Eu mi-l amintesc cu drag pentru că era un loc unde mergeam cu amicul meu Jae și vorbeam / ne relaxam după o zi plină de cursuri sau după una călduroasă de vară.

De asemenea, un loc super special pentru moi mai este și Cheonggyecheon ( uitați-vă și la pozele din josul paginii ), un râuleț mititel ce curge lin prin Seul, renovat  / modernizat acum cam 5 anișori și care pune la dispoziție un loc liniștit să te plimbi, să ieși la un ”date”, să te răcorești în apa rece sau sa admiri diverse expoziții, desene pe margine, iar seara jocuri de lumini și multe alte atracții. De obicei când aud despre acest râuleț, zâmbesc cu drag pentru că atunci când am fost la emisiunea tv de la KBS cu ”prietenul” meu coreean, când ne-au întrebat unde ne-am sărutat prima dată, răspunsul a fost lângă  Cheonggyecheon.. hihihi sau kkkk cum râd coreenii. still funny.. ))

Și, altceva, ce-ar mai fi? În afara mâncării, restaurantelor și multitudinea de magazine deschise până târziu în noapte.. de ce ar putea să-mi mai fie dor? de multe.. dar azi le enumăr doar pe astea..

apropo.. pentru care doresc să citească mai multe despre mâncarea coreeană pot accesa următorul site: http://koreanfood.about.com

read comments (41)

De cand am plecat din Coreea am continuat singurica studiul limbii coreene si, desi am nevoie de un profesor, momentan nefiind posibil, nu vreau sa renunt. Asa ca, am vorbit cu o colega de birou, care vrea si ea sa studieze aceasta limba si am hotarat sa studiem impreuna dupa Paste. Poate daca ne adunam doua, vom putea impartasi diverse si vom studia mai cu spor. :p Daca sunt persoane interesate sa ni se alature, trimiteti-mi un mail la roibuirina @ gmail.com.

Numa’ bine.

read comments (83)

Interesant cum pentru unii, atunci cand vad o fata asiatica imediat in mintea lor vine cuvantul chinez.. si o mai si spun si cu voce tare. La inceput mi se parea foarte amuzant, dar apoi, observand ca pe amicele mele japoneze le afenseaza cam tare, am inceput sa ma intreb de ce oare? Or fi asa sensibile, asa jignite cand sunt confundate cu alta natie sau s-or crede cumva superioare fata de chinezi.. nu cred ca are vreo legatura.

Am patit-o si eu de multe ori cand am mers in alte tari. In Asia mi se spunea mereu ca sunt americanca, caci pe acolo, daca esti mai alba exista o posibilitate de 90 %, zic ei, sa fii americanca. Urmatoarea alegere era ca as fi fost rusoaica.. nu am nimic cu nici una dintre tari, dar la un moment dat e destul de enervant. N-ar fi mai usor / politicos sa intrebam, in caz de suntem asa interesati.. nu sa dam cu presupusul imediat?

La toate astea, sa adaugam putin taranism a la Romania, oleaca tupeu de suntem oameni destepti si frumosi si stres ca traim in tara asta care nu ne merita, suntem prea destepti pt ea.. ( scuzati sarcasmul ) Am inceput sa le inteleg de ce sunt asa ofensate de expresia : ” chinezoica!!!! ” si unele chiar ajung sa mai si planga.. eu una zic ca e greluta viata asiaticilor la noi in tara si in Iasi, mai precis, pentru ca de multe ori cand mergeam pe strada cu prietenele mele japoneze, am fost impinse, li s-a vorbit urat, am auzit comentarii prostesti, etc..

ce sa zic, din punctul asta de vedere, uneori chiar cred ca avem tara pe care o meritam.. ar mai trebui sa lucram putin si la comunicare, dar revin despre asta in viitor.. inca mai cercetez

read comments (7)