Irina Roibu

Saptamana viitoare va trebui sa fac o prezentare despre Romania si punctele forte ale ei.. de ce sa investeasca companiile japoneze in Romania sau de ce sa cumpere companiile japoneze produse romanesti..

Ce as putea sa spun frumos? ce sa le prezint? ce puncte forte avem noi? cu siguranta avem.. dar imi e greu sa le vad acum..

Mintea mea umbla de nebuna pe campii asiatice, undeva intre Seul si Tokyo. as manca kimpab, as bea un suc de aloe si as citi o carte buna, as sta din nou pe plaja in Pusan inconjurata de ajuma care vorbesc despre mine. Sau as dormi intr-un tren in drum spre casa in Tokyo.. dar in nici un caz nu am nici o idee pentru prezentare..  ce as putea eu sa le spun frumos? nu am nici cea mai vaga idee. hmm..

Si mai mult decat atat, am obosit..　De ce? Pai.. am mereu de-a face cu japonezi si imi e greu de multe ori sa ma mai regasesc pe mine dupa ce au trecut ei si m-au rascolit emotional. Spatele drept, zambeste, complimenteaza, ai grija la detalii, ai grija de sufletul lor. Da, in mare stiu cum sa ma port cand sunt cu ei. Am invatat cum sa ii flatez, cum sa am grija de ei cand vin in vizita, dar am obosit.. in primul rand pentru ca mereu am senzatia ca in comparatie cu ei am cele mai naspa defecte.. Ca ei sunt cei perfecti iar eu cea gresita.. Dar pe de alta parte le-am vazut partea falsa a lor, le stiu unele gesturi si reactii inainte sa le faca, sunt deja predictibili.. oare ce doare mai tare? ca nu sunt ca ei sau ca ei nu sunt ceea ce imi doream eu? sau poate ca incep sa ma plictiseasca? sau e doar supararea mea ce vine din conceptia ca nu ii pot egala? hmm.. ce vreau de fapt? sa fiu ca ei sau ce anume caut la mine?

Aaa.. si mai e si faptul urmator. Sunt dezamagita. Am pus suflet in ceva desi mi-am promis de cand ma stiu sa nu fac asta, am dat ce am putut eu mai bun ca sa indulcesc o colaborare, mi-am distrus spatele si stomacul ca la sfarsit ambele parti sa se intoarca cu spatele. Si nici macar una sa nu zica multumesc, macar asa de complezenta.. Daca as avea cum, le-as spune cate am pierdut eu anul asta pentru ca am ales ( si aici recunosc ca ei nu au nici o vina ) sa lucrez cu ei. Si inca mai pierd. Inca mai platesc pentru ca nu am dat atentie celor dragi mie, pentru ca mi-am neglijat colegii, prietenii, studiul.. Asa ca imi vreau “multumescul”. Vreau sa va aud ca imi spuneti ca se termina frumos, ca in filme.. Vreau sa nu se traga concluzii rapide si infantile, conduse de gelozii, egoism si dorinta de putere si bani.. Dar.. cine sunt eu sa le cer asta cand nici eu nu am spus nimic..

Cred ca ar fi mai bine sa incep eu: Multumesc frumos pentru un an plin de energie, de experiente deosebite, de introducere intr-o lume a banilor, a puterii cu toate partile ei bune si rele, pentru faptul ca am vazut ce inseamna mediul business si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac parte din el.. mai bine ma intorc la Ong si voluntariat.. imi sade mai bine aici. Multumesc tuturor celor pe care i-am intalnit in acest an, multumesc pentru rabdare, pentru cuvintele frumoase, pentru zambete si imbratisari. As fi vrut sa va fi ajutat mai mult.. sa fi facut mult mai mult si sa nu va fi incurcat in nici un fel. Am invatat atat de multe si am experimentat atat de multe. M-am cunoscut pe mine, mi-am gasit limitele si nu am dat inapoi.. desi poate ar fi trebuit. Ar fi trebuit sa stiu sa renunt atunci cand mi-am dat seama ca nu sunt de voi. dar mi-a fost greu sa renunt la bani si putere.. mi-a placut prea mult :p Oricum, acum ca s-a terminat, nu pot decat sa-mi amintesc clipele frumoase si sa le uit pe cele grele, pe cele care m-au ranit mult mai adanc decat as fi crezut ca e posibil si sa trec mai departe. Mai ramane doar regretul de care am fugit mereu sa il am.. acela de a ne desparti fara sa spunem multumesc, fara sa ne luam la revedere, fara sa ne strangem mainile.. hmm

Si mai nasol e ca, in cateva saptamani voi ateriza din nou in gura lupului si va trebui sa vad cum fac ca sa pierd deja mai mult decat am pierdut si sa nu imi pierd capul si eu si sa ajung ca ei.

Hmm.. cred ca m-am plans cam mult..  Asa ca sa revenim.. Ma ajuta cineva cu prezentarea?

read comments (1)

In sfarsit reusim sa ne intalnim. Pe 13 noiembrie, orele 14.00, etajul 2, sala 205 a cladirii Universitatii Alexandru Ioan Cuza de pe strada Lapusneanu ( fosta cladire Romtelecom ).

E o intalnire doar sa ne cunoastem intre noi, cei care interesati sa studiem limba coreeana si sa discutam putin despre planurile viitoare ale asociatiei coreene.

Cei care doriti sa participati, va rog sa confirmati pentru a gasi o alta sala in caz de suntem prea multi si nu vom incapea in sala mica.

Va multumesc!

Astept raspunsurile voastre.

read comments (24)

Suna dramatic titlul. :p continutul nu e deloc asa..

M-am uitat azi pe blog si mi-am dat seama ca nu am mai scris de mult. de prin martie. Mult timp de atunci..

Si mi-am dat seama ca anul asta a fost atat de plin, ca nu mi-a dat nici timp sa dorm prea mult. M-am trezit in atat de multe orase diferite, tari diferite, colturi ale lumii. As fi spus si paturi diferite dar ar fi sunat putin ciudat, nu?

Una dintre cele mai frumoase privelisti pe care le-am avut intr-una dintre dimineti ar fi urmatoarea:

Etajul 32 in Tokyo Park Hotel :p Vara asta am devenit de-a casei. Deja toata lumea ma saluta ca pe un cunostinta veche, iar cand mergeam la masa, iar in serile in care a trebuit sa cinez erau angajati ai hotelului care ma tineau de vorba, sa nu ma plictisesc. :p de la asa ceva nu am poze.. so sorry.. :p

Intr-o alta dimineata, in Coreea de Sud..

sau sa fi fost seara.. damn soju, mereu ma da peste cap..

Anyway, so, anul asta chiar a trebuit sa migrez in atatea locuri, sa vad atat de multe lucruri si sa intalnesc foarte multi oameni interesanti. Doar ca am cam uitat de sanatate, asa ca mi-a aratat ea ce si cum.

Dar cu toate acestea, pana ma adun sa pun pe hartie aventurile asiatice de anul acesta, va sfatuiesc sa cititi o carte interesanta cu titlul Iertati-ma ca nu sunt japonez scrisa de George Moise. Este povestea adaptării (sau a inadaptării) lui în Japonia, toate trairile, sentimentele si experientele din primul lui an într-o cultură total diferită si de asemenea o serie de căutări şi rătăciri, eşecuri şi scurte regăsiri. Foarte fainuta cartea. simpla si draguta. Mi-a placut foarte mult.

read comments (6)

Vineri 1 Aprilie : 17.00-19.00

Sambata 2 Aprilie : 10.00-14.00

Duminica 3 Aprilie : 10.00-14.00

Pentru informații despre taxa de participare precum și alte amănunte legate de stagiu, scrieți la: contact@marubashi.ro.

Cei care nu doresc să participe dar doresc sa vadă cum se desfășoară un antrenament de aikido, sunt, de asemenea, așteptați cu drag..

read comments (0)

Dupa dezastrele din ultimele zile, pe care am putut sa le vedem de la distanta, cred ca ar fi destul de important sa ne pregatim pentru astfel de evenimente. Si dupa ce am vorbit cu o prietena japoneza, ea m-a sfatuit urmatoarele:

Sa ai mereu pregatit un rucsac / geanta cu mancare (“避難袋（ひなんぶくろ)”, cu apa si alte cateva lucruri necesare, mai multe explicatii (in limba japoneza) si imagini in linkurile de mai jos..

http://jisinbousai.net/?pid=6671669
http://motidasifukuro.web.fc2.com/

Apoi, fixeaza un loc de intalnire cu cei dragi pentru situatia in care nu veti fi impreuna in timpul cutremurului..

Nu puneti carti sau obiecte care pot cadea usor de pe rafturi si va pot rani..

Mai sunt cu siguranta si altele.. E bine de studiat problema.. Cine stie cand o sa vina si la noi?

read comments (3)