Irina Roibu » Japoneza

Cum sa faci o prezentare a Romaniei la sfarsit de an?

Irina Roibu — Sun, 11 Dec 2011 00:28:16 +0000

Saptamana viitoare va trebui sa fac o prezentare despre Romania si punctele forte ale ei.. de ce sa investeasca companiile japoneze in Romania sau de ce sa cumpere companiile japoneze produse romanesti..

Ce as putea sa spun frumos? ce sa le prezint? ce puncte forte avem noi? cu siguranta avem.. dar imi e greu sa le vad acum..

Mintea mea umbla de nebuna pe campii asiatice, undeva intre Seul si Tokyo. as manca kimpab, as bea un suc de aloe si as citi o carte buna, as sta din nou pe plaja in Pusan inconjurata de ajuma care vorbesc despre mine. Sau as dormi intr-un tren in drum spre casa in Tokyo.. dar in nici un caz nu am nici o idee pentru prezentare.. ce as putea eu sa le spun frumos? nu am nici cea mai vaga idee. hmm..

Si mai mult decat atat, am obosit..　De ce? Pai.. am mereu de-a face cu japonezi si imi e greu de multe ori sa ma mai regasesc pe mine dupa ce au trecut ei si m-au rascolit emotional. Spatele drept, zambeste, complimenteaza, ai grija la detalii, ai grija de sufletul lor. Da, in mare stiu cum sa ma port cand sunt cu ei. Am invatat cum sa ii flatez, cum sa am grija de ei cand vin in vizita, dar am obosit.. in primul rand pentru ca mereu am senzatia ca in comparatie cu ei am cele mai naspa defecte.. Ca ei sunt cei perfecti iar eu cea gresita.. Dar pe de alta parte le-am vazut partea falsa a lor, le stiu unele gesturi si reactii inainte sa le faca, sunt deja predictibili.. oare ce doare mai tare? ca nu sunt ca ei sau ca ei nu sunt ceea ce imi doream eu? sau poate ca incep sa ma plictiseasca? sau e doar supararea mea ce vine din conceptia ca nu ii pot egala? hmm.. ce vreau de fapt? sa fiu ca ei sau ce anume caut la mine?

Aaa.. si mai e si faptul urmator. Sunt dezamagita. Am pus suflet in ceva desi mi-am promis de cand ma stiu sa nu fac asta, am dat ce am putut eu mai bun ca sa indulcesc o colaborare, mi-am distrus spatele si stomacul ca la sfarsit ambele parti sa se intoarca cu spatele. Si nici macar una sa nu zica multumesc, macar asa de complezenta.. Daca as avea cum, le-as spune cate am pierdut eu anul asta pentru ca am ales ( si aici recunosc ca ei nu au nici o vina ) sa lucrez cu ei. Si inca mai pierd. Inca mai platesc pentru ca nu am dat atentie celor dragi mie, pentru ca mi-am neglijat colegii, prietenii, studiul.. Asa ca imi vreau “multumescul”. Vreau sa va aud ca imi spuneti ca se termina frumos, ca in filme.. Vreau sa nu se traga concluzii rapide si infantile, conduse de gelozii, egoism si dorinta de putere si bani.. Dar.. cine sunt eu sa le cer asta cand nici eu nu am spus nimic..

Cred ca ar fi mai bine sa incep eu: Multumesc frumos pentru un an plin de energie, de experiente deosebite, de introducere intr-o lume a banilor, a puterii cu toate partile ei bune si rele, pentru faptul ca am vazut ce inseamna mediul business si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac parte din el.. mai bine ma intorc la Ong si voluntariat.. imi sade mai bine aici. Multumesc tuturor celor pe care i-am intalnit in acest an, multumesc pentru rabdare, pentru cuvintele frumoase, pentru zambete si imbratisari. As fi vrut sa va fi ajutat mai mult.. sa fi facut mult mai mult si sa nu va fi incurcat in nici un fel. Am invatat atat de multe si am experimentat atat de multe. M-am cunoscut pe mine, mi-am gasit limitele si nu am dat inapoi.. desi poate ar fi trebuit. Ar fi trebuit sa stiu sa renunt atunci cand mi-am dat seama ca nu sunt de voi. dar mi-a fost greu sa renunt la bani si putere.. mi-a placut prea mult :p Oricum, acum ca s-a terminat, nu pot decat sa-mi amintesc clipele frumoase si sa le uit pe cele grele, pe cele care m-au ranit mult mai adanc decat as fi crezut ca e posibil si sa trec mai departe. Mai ramane doar regretul de care am fugit mereu sa il am.. acela de a ne desparti fara sa spunem multumesc, fara sa ne luam la revedere, fara sa ne strangem mainile.. hmm

Si mai nasol e ca, in cateva saptamani voi ateriza din nou in gura lupului si va trebui sa vad cum fac ca sa pierd deja mai mult decat am pierdut si sa nu imi pierd capul si eu si sa ajung ca ei.

Hmm.. cred ca m-am plans cam mult.. Asa ca sa revenim.. Ma ajuta cineva cu prezentarea?

Examen limba japoneza 2011

Irina Roibu — Tue, 13 Sep 2011 12:36:55 +0000

Au inceput inscrierile pentru Japanese Language Proficiency Test.

Cei interesati pot gasi mai multe informatii despre acest test / examen pe site-ul Asociatiei Profesorilor de Limba Japoneza Romania: http://apjr.wordpress.com/

Mult succes tuturor care doresc sa participe anul acesta.

Anul dinainte de sfarsitul lumii

Irina Roibu — Tue, 30 Aug 2011 12:29:08 +0000

Suna dramatic titlul. :p continutul nu e deloc asa..

M-am uitat azi pe blog si mi-am dat seama ca nu am mai scris de mult. de prin martie. Mult timp de atunci..

Si mi-am dat seama ca anul asta a fost atat de plin, ca nu mi-a dat nici timp sa dorm prea mult. M-am trezit in atat de multe orase diferite, tari diferite, colturi ale lumii. As fi spus si paturi diferite dar ar fi sunat putin ciudat, nu?

Una dintre cele mai frumoase privelisti pe care le-am avut intr-una dintre dimineti ar fi urmatoarea:

Etajul 32 in Tokyo Park Hotel :p Vara asta am devenit de-a casei. Deja toata lumea ma saluta ca pe un cunostinta veche, iar cand mergeam la masa, iar in serile in care a trebuit sa cinez erau angajati ai hotelului care ma tineau de vorba, sa nu ma plictisesc. :p de la asa ceva nu am poze.. so sorry.. :p

Intr-o alta dimineata, in Coreea de Sud..

sau sa fi fost seara.. damn soju, mereu ma da peste cap..

Anyway, so, anul asta chiar a trebuit sa migrez in atatea locuri, sa vad atat de multe lucruri si sa intalnesc foarte multi oameni interesanti. Doar ca am cam uitat de sanatate, asa ca mi-a aratat ea ce si cum.

Dar cu toate acestea, pana ma adun sa pun pe hartie aventurile asiatice de anul acesta, va sfatuiesc sa cititi o carte interesanta cu titlul Iertati-ma ca nu sunt japonez scrisa de George Moise. Este povestea adaptării (sau a inadaptării) lui în Japonia, toate trairile, sentimentele si experientele din primul lui an într-o cultură total diferită si de asemenea o serie de căutări şi rătăciri, eşecuri şi scurte regăsiri. Foarte fainuta cartea. simpla si draguta. Mi-a placut foarte mult.

Prima zi la Tokyo

Irina Roibu — Sun, 06 Feb 2011 13:28:14 +0000

Dupa aproape un an, m-am reintors in Tokyo. dupa un zbor super lung si multe schimbari de avioane, am ajuns la Tokyo, de data asta si cu bagaje Am fost intampinati cu steagul Romaniei, multa veselie si o zi lunga cu multa mancare “sanatoasa” pus intre ghilimele caci e foarte sanatoasa, dar nu si daca te indopi ca nebunul, caci ti-a fost atat de pofta si ti-ai dorit atat de mult sa mananci si sa simti gustul de peste, de taitei si de ceai japonez incat daca vrei sa recuperezi tot intr-o singura zi s-ar putea sa nu mai fie asa sanatoasa..

E minunat sa revii intr-un loc unde spuneai ca nu mai ai cum sa ajungi vreodata, sa simti cum totul iti e familiar, sa stii ca te poti descurca, sa treci prin diverse locuri si sa-ti spui.. am mai fost pe aici.. i-am mai vazut pe oamenii astia.. stiu cum vor reactiona daca le zic una sau alta, acum nu mai fac plecaciuni mai adanci decat trebuie caci stiu care imi e locul.. nu-mi mai e frica sa vorbesc caci stiu cum sa “dau din maini” ca sa ma fac inteles.. nimic nu e asa de greu precum pare..

Anyway, ar mai fi multe de zis.. dar, ideea pe ziua de azi e ca daca incerci si lupti din greu exista mari sanse sa reusesti ce iti propui.. sau daca nu iti propui nimic, asa cum fac eu, si lucrezi din placere, ai mari sanse sa primesti lucruri pe care nici macar nu ai visat vreodata ca s-ar putea intampla.. ca de exemplu sa stai la un hotel la etajul 29 din centrul Tokyo-ului si sa vezi lumea de sus, sa te bucuri de priveliste si sa iti dai seama ca tot ce a trebuit sa fac a fost sa fiu eu si sa fi lucrat mult doar pentru placerea de a lucra si a invata mai multe. Asa cum spunea Kayo azi, cand ne-am revazut ( de data asta fara lacrimi, caci deja de revedem cam des ), nu trebuie decat sa incerci si deja esti cu un pas inainte. doar sa ai incredere sa faci asta..

Examenul de atestare a cunoştinţelor de limba japoneză 2010

Irina Roibu — Fri, 17 Sep 2010 11:31:53 +0000

Acusi acusi vine luna decembrie cu examenul de atestare a cunostintelor de lb japoneza.. Anul acesta organizator nu mai este Ambasada Japoniei, ci Asociatia Profesorilor de Limba Japoneza din Romania. Pe site-ul lor veti gasi toate informatiile cu privire la inscriere, desfasurare, rezultate, etc..

Sau, mai exista si site-ul oficial al examenului: http://www.jlpt.jp/e/index.html , unde sunt si exemple de teste: http://www.jlpt.jp/e/samples/forlearners.html

Nu uitati ca de anul acesta structura examenului se schimba putin.. Oricum, toate informatiile necesare pot fi gasite pe link-urile de mai sus.

Mult succes tuturor celor care vor incerca anul acesta.

Toate cele bune.