Irina Roibu

Vorbeam zilele trecute cu o amică japoneză despre servirea proastă de la magazine, atitudinea aiurea a vânzătorilor / vănzătoarelor, etc.. Și ea îmi spunea că nu e doar din vina celor de partea aceea a tejghelei ci e și vina noastră, a cumpărătorilor că nu le zâmbim, că nu le vorbim frumos uneori, că nu-i punem la punct atunci când fac faze aiurea.. și în mare cam așa e. Nu trebuie să așteptăm ca ei să se schimbe și apoi să ne purtăm și noi frumos. Schimbarea trebuie să vină din ambele părți.

De asemenea, partea cu zâmbetul ar trebui învățat de mici.. Un curs special la școala despre bune maniere, zâmbete, apreciere a ceea ce avem, mai mult patriotism și apărare a propriilor principii ar fi minunate.De fapt și niște profesori care să zâmbească mai mult ar fi super.

Pe de altă parte, dacă am fi fost învățați de mai mici să ne iubim țara mai mult, am fi avut mai multă grijă de mediul înconjurător, am fi acționat mult mai repede împotriva celor care ne conduc și care se tot joacă cu noi, și le-am fi reamintit cine pentru cine lucrează. Acest aspect fiind valabil în toate domeniile. Toți avem un loc de muncă pentru că este cerere în acel domeniu, și dacă este cerere, spune mulțumesc că există, apreciaz-o și trateaz-o cu respect.

De exemplu, un șef de firmă lucrează pentru firma în sine 50% iar 50% pentru clienți.. Așa ca de fiecare dată când sunteti tratați cu dispreț de mari șefi, dați-le un șut în fund și reamintiți-le că jobul lor există pentru că existați dumneavoastră. De fiecare dată când mergeți la un magazin și sunteți tratați aiurea spuneți vânzătoarei că e o aiurea și nu mai mergeți la magazinul ala. Știți de ce în alte țări servirea este mult mai bună? Pentru că vânzătorii sunt conștienți de valoarea clientului. Clienții lor sunt mofturoși. Dacă nu le place ceva nu vor mai merge să cumpere de acolo.. Ce ziceți, se poate și în România să facem asta?

Totul depinde de noi. Mult succes.

read comments (4)

Imi plac oamenii care stiu ca nu-s frumosi, caci sunt atat de simpli si de draguti incat nu poti decat sa-i iubesti..
Imi plac oamenii care nu stiu ca sunt destepti, asa ca tot continua sa incerce sa devina mai informati, mai atenti la ce se intampla in jurul lor, la oamenii si la relatiile dintre oameni.
Imi plac cei care adora mancarea ce o mananca fara sa gandeasca daca e romaneasca sau straina sau sa o compare cu altele.. cei care mananca si spun.. aa e buna si mancarea asta pentru azi. pe asta o am, pe asta o mananc, asa ca hai sa ma bucur de ea.
Imi plac cei care nu incearca sa mute munti si sa schimbe lumi, ci iau lucrurile asa cum sunt / cum vin, dar raman hotarati in fata “pericolului” si nu se lasa la pamant, ci doar respecta ceea ce vine, traiesc, analizeaza apoi si spun: asta am invatat din ceea ce mi s-a intamplat.. Ce bine ca s-a intamplat si asta!!

Imi plac oamenii care isi sterg papucii seara dupa ce ajung acasa si le spun acestora.. multumesc pentru azi. Mi-ati fost de ajutor. Ma mai ajutati si maine, va rog? よろしくね。 Si, de asemenea, imi plac cei care multumesc picioarelor, mainilor si altor organe ca i-au ajutat in ziua ce a trecut si le indeamna sa-i ajute in zilele ce vor veni.

Imi plac cei care nu spun “Am rugamintea sa” sau “Vreau sa” ci spun.. “ati putea sa” dar pe de alta parte si pe cei care incearca sa il inteleaga pe interlocutorul lor, fara sa-l repezeasca sau sa-si spuna.. mama ce prost e asta.. Iesi afara!!! Rabdare, rabdare..
Imi plac cei care muncesc fara sa se laude ca au muncit si de asemenea cei care apreciaza un job si incearca sa-l faca cat mai bine, iar daca la un moment dat seful sau altcineva le face ceva neindreptatit incearca sa vorbeasca cu acea persoana si daca nu se ajunge la un compromis, spun la revedere si cauta altceva mai bun.
Imi plac cei care nu se grabesc sa faca copii, doar pentru ca asa trebuie / asa spun parintii / toti ceilalti prieteni ai mei au sau vai, imbatranesc si trebuie acum.. si de asemenea, imi plac cei care nu le tot spun altora ce bine e sa fii casatorit sau sa ai copii, ia si fa si tu.. apoi, imi plac cei care atunci cand un copil, acesta nu devine centrul lumii lor si singurul subiect de discutie cu toti cei pe care ii intalnesc.
Imi plac cei care isi dau seama ca nu stiu ce inseamna sa ai un copil sau sa cresti unul si de asemenea nu au anumite asteptari de la ei si il obliga spre anumite meserii sau alte scopuri in viata ca alea sunt cele mai bune. De asemenea, imi plac cei care au copii si stiu ca acestia nu le apartin, ei doar ii cresc..
Imi plac cei care nu sunt religiosi dar care simt religile lumii, le inteleg si respecta viata / oamenii / natura.
Imi plac cei care stiu sa spuna scuza-ma sau imi pare rau.. nu am vrut.. nu a fost cu intentie.
Imi plac cei iti care zambesc fara sa astepte nimic in schimb.
Imi plac cei care se accepta pentru ceea ce sunt si isi traiesc viata. Imi plac cei care nu impart lumea pe categorii si pe popoare. Cei care nu pleaca in strainatate pentru ca acolo este mai bine si mai usor. Ci cei care raman sa lupte.. Asta e tara mea, respect-o sau iesi. Nu am nimic cu tine, nu vreau razboi.. doar iesi si vezi-ti de ale tale.. Cei care vin cu solutii nu cu plangeri..
Si nu in ultimul rand imi plac cei care iubesc cu adevarat, caci acestia iti fac ziua frumoasa si iti dau un scop sa te trezesti a doua zi..
Si imi mai plac multe altele pe care le descopar in fiecare zi.

Voua ce va place?

read comments (5)

Vineri seara, multumita lui Tanino, colegul din Brazilia, despre care toata lumea se intreaba daca e gay sau nu dar nimeni nu are curajul se intrebe.. )), s-a strigat o adunare generala la camin, in sala de karaoke ( yeah baby, avem si asa ceva ). Care mai de care in diverse deghizari / costume.. de obicei grupul mare se imparte pe grupulete mici, de exemplu vorbitorii de limba rusa, cei din India-Nepal-Sri-Lanka, cei tari din Sudul Asiei, cei din America Latina, si grupul din care fac eu parte, un mix din toate continentele.. Dar, vineri seara, nu a mai contat care din ce grup este.. ne-am adunat la cantare si dans, si, in plus 3 dintre profesoarele noastre, una considerata ca fiind cea mai severa si coordonatoarele grupei noastre au venit si ele la petrecere.. a fost dragut.. interesant cum o persoana care se intelege cat de cat cu toata lumea, a reusit sa ne adune pe toti la o petrecere. De obicei sunt o groaza de discutii / neintelegeri intre grupuri/ diferente culturale / problema limbii de comunicare si asa mai departe.. dar, poate, pe de alta parte, cum intoarcerea in tara se intoarce repejor, am mai lasat cu totii de la noi si ne-am destins putin.. sa vedem si ceva poze

Ups.. a aparut sus.. nu-i bai.. am uitat sa mentionez ceva.. pregatirile pentru petrecere au inceput cu o seara inainte..  pentru ca sarbatoritul, cand va deschide usa dimineata sa aiba surpriza de a gasi intrarea in camera sa ornata cu baloane, ghirlande si multe mesaje scrise pe baloane..

read comments (3)

Azi, 26 ianuarie 2010, Alex si Irina implinesc 5 ani si jumatate de cand sunt impreuna.. nice.. nici nu stiu cand au trecut.. dar au fost frumosi si trebuie sa multumesc pentru ei nu? Asa ca La multi ani dragul meu.. Multumesc frumos pentru 5 ani frumosi alaturi de tine. Sper ca au fost 5 ani frumosi si pentru tine, desi cam un an l-am petrecut la distanta.. scuze.. dar distanta este cea care a intarit relatia, asa ca a meritat sa asteptam, zic eu..

La multi ani!!! sau Happy Aniversary

Te iubesc.

Si o poza, ca sa ne vada lumea

read comments (5)

“Korea unmasked. In search of the country, the society and the people” – Won-bok Rhie

Din cuprins:
Table of contents

1 Neighbors but Strangers : Korea, China and Japan

2 The Korean People

3 The Successes and Tribulations of the Koreans

4 The Long and Treacherous Road to Reunification

Aceasta este o carte pe care o recomand cu placere tuturor celor interesati de cultura coreeana, de intelegerea locuitorilor acestei tari care uneori ni se pot parea foarte inchistati, rasisti, inhibati, barfitori sau workaholici..
In primul capitol, autorul explica foarte fain diferentele dintre China, Japonia si Coreea, tari care pentru unii reprezinta doar 3 natii de orezari, mancatori de caini si necredinciosi.
Apoi face o mica incursiune in istoria Coreei pentru a trece frumos catre cultura si oameni, aspecte ce tin unele de altele si se imbina pentru a crea prezentul acestei tari.
Veti afla aici raspunsurile la toate intrebarile despre poporul coreean: De ce sunt barfitori, de ce exista o ierarhie atat de mult respectata, de ce este nevoie de asa ceva, de ce primele intrebari atunci cand te intalnesti cu un coreean sunt legate de varsta, ocupatie, stare civila, de ce elevii de liceu invata de dimineata pana seara, de ce exista o piata foarte dezolvata a scolilor particulare si a after-school-urilor precum si a sedintelor particulare, etc etc etc..
In ultimul capitol vorbeste despre o posibila reunificare dintre cele doua tari ale peninsulei, Coreea de Sud si Coreea de Nord. Este un aspect la care ar trebui, cred, sa meditam cu totii pentru ca intr-un fel conflictul dintre aceste doua tari influenteaza intreaga lume si ar putea fi, Doamne fereste, locul de izbucnire a unui nou Razboi, mondial sau doar pe jumatate mondial.

Dar, sa nu ne gandim la asa ceva.. Mai ales acum cand sunt aici :-~

Foarte foarte important de mentionat este ca aceasta carte este un comic book, ceea ce face lectura mult mai placuta..

Lectura placuta

read comments (2)