Irina Roibu

Cred ca multi cunosc acel faimos video intitulat “The Italian man who went to Malta“..

Ieri dimineata eram in statia de autobuz si un mosulet foarte “simpatic”, trait prin tari straine, vorbind italiana caci uitase cum se vorbeste limba romana, se plangea de Romania.. ca asa si asa nu se mai poate.. In Italia era asa de bine si frumos.. Romanii sunt nu stiu cum..Toate mari adevaruri probabil, dar.. cu totii suntem romani si tara asta e asa pentru ca noi o lasam sa fie si nu ajutam deloc sa o schimbam sa ajunga asa cum ne-ar placea noua sa fie..

Si, uitandu-ma la nenea ala comentand intr-o veselie.. mi-a trecut prin minte urmatorul dialog:

Tuturor celor care se plang de Romania spunand, citez din video:” piss on you”, Romania, raspunsul nostru, al celor care au ramas in Romania, ar fi “Peace on you too”. GO BACK TO ITALIA!!!

read comments (9)

Am multi prieteni care se plang ca viata lor este destul de plictisitoare, ca nu fac nimic, ca nu au ce face, Romania este asa cum este, etc..

Si mai am alti prieteni care au o viata simpla: servici, casa, prieteni, familie. Nimic iesit din comun, dar extrem de fericiti. De multe ori m-am gasit invidiindu-i ca pot fi atat de fericiti cu atat de putin.. Si eu nu pot, desi am primit atat de multe si am experimentat atat de multe.. hmm.. ma plang mereu, ba de una ba de alta, uit sa zambesc pentru perioade lungi de timp, stresez pe multi in jurul meu.. si dupa ce imi revin din perioade de genu’ raman uimita ca cei de langa mine sunt tot aici, putin suparati.. dar aici..

..cam asta s-a intamplat si vara asta, sau trecuta sa-i spunem de-acum? ..

A inceput cu multa munca, multe cursuri, dormit putin, mult stres.. A continuat cu 5 saptamani stil “coreean”, dar la mine in oras.. A fost o experienta foarte frumoasa. 4 noi prieteni sau 4 copilasi de care a trebuit sa am grija pe parcursul mai multor saptamani.. nebunie mare nebunie.. nu cred ca am fost in toata viata mea la mall cat am fost cu ei.. sau sa fi iesit in oras cat am iesit in cele 5 saptamani.. m-a placut, ce sa zic.. timpul trece altfel.. multe de rezolvat, timp scurt, nu foarte multe impedimente.. cand ai bani si fata de asiatic, orice este posibil pe la noi.. :p anyway..  atat de vrajita de amintirile de anul trecut, de aerul “coreean” de langa mine, am uitat (ups) sa-i spun persoanei pe care o iubesc ca nu am uitat-o, ci doar sunt putin ametita de vise, amintiri, noi experiente si destul de mult alcool (sa nu uitam cam cat de mult pot sa bea coreenii ), am vrut sa ma indepartez putin si sa traiesc altceva, sa ies din “normal”..

asa ca vara a urmat “frumos” cu o “despartire”.. sau na.. asa o intelesesem eu.. asa ca au urmat multe nopti nedormite, lacrimi varsate, confuzie, munca si multa bautura si distractie.. o excursie nebuna prin Romania cu cei 4 copii, multe experiente ciudate cu “uite chinezul” – comentarii idioate ale romanilor, chelneri extrem de politicosi cu cei 4 asiatici dar mai putini cu romanca de langa, o plimbare cu salvarea prin Bacau ( stresul si oboseala si-au spus cuvantul ) . ( O sa imi amintesc cred ca mult timp, cum eu stateam pe pat, cu perfuzia iar 2 dintre copii se jucau pe scaunele cu rotile din salon. Chestie care nu ar fi fost posibila daca ar fi fost romani.. aaa si asistenta care tipa la mine sa nu mai am frisoane ca nu poate sa-mi faca electrocardiograma.. asta pana cand a venit un alt medic si m-a intrebat daca “ciudatii” de pe hol sunt cu mine.. funny..

si apoi au plecat.. si mi-au luat si o bucatica din inima cand au facut asta. Imi amintesc cum stateam pe peron in gara si ma uitam cum pleaca.. nu puteam nici sa plang, dar nici sa mai merg.. m-as fi agatat de tren.. daca nu eram inca sub efectul medicamentelor probabil ca as fi facut-o )) .. dar ce rost avea? e greu sa lasi lucrurile sa treaca pe langa tine.. sa spui multumesc ca le-ai avut si ca e timpul sa plece.. sa le lasi sa plece. sa iti amintesti ce ai invatat din ele si sa te intorci la viata ta..

anyway, dupa ce au plecat copii si am ramas singura.. atat de singura.. si neinteleasa :p au urmat cateva zile de odihna, revenire, dezalcoolizare si din nou la munca.. cateva saptamani simplute, dar destul de “dureroase”.. apoi o scoala de vara de limba si cultura japoneza.. foarte draguta.. cu multi japonezi prin jur, cu mult de munca.. apoi explozie.. certuri in familie, divorturi, prostii, durere si nebunie.. si apoi liniste. nimic. doar oboseala. e ciudat cum parintii nu-si pot da seama ca atunci cand se cearta cel mai mult sunt afectati copii.. cum suntem atati de idioti si de orgoliosi incat uitam mereu care e esenta vietii si ne lasam dusi de prejudecati, de traditii idoate si religii si multe altele. unde dracu e fericirea ma? bucuria ca esti in viata? s-a dus.. tu-i mama ei..

asa.. sa revenim.. ce a urmat apoi??? hmm.. aaaa.. examenul de admitere la doctorat.. nebunie mare dom’le. am invatat ca handicapata, dar ca de obicei, nu chiar asa cum trebuia.. dupa doi ani de pauza in studiul economiei, timp in care am studiat despre asia, mai intoarce-te daca poti la utilitate marginala, la cerere, oferta si alte “economitati”.. mda.. nebunie mare.. am fost si intr-o excursie (prin Romania) cu cartile dupa mine.. momente deosebite ))))))

schimband subiectul putin, Am fost vara asta prin cateva orase din Romania si mi-a placut destul de mult.. Am fost pe la Brasov ( foarte dragutel centrul vechi.. nu prea mi-a placut Biserica Neagra, dar na, la cat de religioasa sunt eu.. ), Castelul Bran e foarte dragut. Mi se spusese mai demult ca e cam mic.. e mititel dar nu extraordinar de mic.. numai bun zic eu.. apoi am fost la Sighisoara.. si aici destul de dragut.. Poiana Brasov e iarasi foarte interesanta.  Apoi la Sibiu ( si aici dragut.. Piata mare si Turnurile si Podul Minciunilor si Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale - foarte fainut ), Durau -  cam mic dar aer curat si frumusel.. app.. daca ajungeti pe aici treceti pe la Pensiunea Vanatorul.. mi s-a parut foarte fainut. Unde am mai ajuns?? hmm.. Targu Mures – gradina zoologica si Paltinis.. unde nu era nimic interesant.. totul inchis, niste catelusi si cativa localnici ). Dar sa nu uit de Praid. La salina.. foarte tare!! mi-a placutfoarte mult.

Sunt o groaza de locuri frumoase in Romania. Sunt multe locuri unde poti merge prin Romania sa te relaxezi, sa vizitezi.. mai avem multe de schimbat, dar cred totusi ca se merge spre bine.. sau na.. sper..

Si, ca sa inchei vara nebuna nebuna.. incep toamna ca proaspata doctoranda, cu multe planuri si visuri noi.. noi propuneri de colaborari, noi posibilitati si vechiul loc de munca.. Cu speranta ca totul merge inspre bine, sau chiar daca nu, luptand mereu sa-mi gasesc echilibrul si sa fiu fericita. retraind in minte si in vise toata vara, incercand sa invat din toate ce s-au petrecut vara asta si sa spun multumesc.. multumesc ca s-a intamplat ( mai putin faza cu divortul.. frate!!! ce tare dor kkt-urile astea ), ca cei care ma iubesc sunt langa mine, ca nu mi-am pierdut pana la urma jumatatea, desi e inca confuza treaba si mai trebuie sa lucram ceva la ea ca sa revenim la normal, daca om sti noi ce e aia normal..:p important e ca suntem mereu ocupati, cu ceva planuri si treburi de rezolvat si pentru ziua urmatoare.. nu ne plictisim.. asta e important in viata.. sa nu te plictisesti.

voi ce vara ati avut? nebuna nebuna sau simpluta si draguta?

cu drag..

read comments (9)

Vorbeam zilele trecute cu o amică japoneză despre servirea proastă de la magazine, atitudinea aiurea a vânzătorilor / vănzătoarelor, etc.. Și ea îmi spunea că nu e doar din vina celor de partea aceea a tejghelei ci e și vina noastră, a cumpărătorilor că nu le zâmbim, că nu le vorbim frumos uneori, că nu-i punem la punct atunci când fac faze aiurea.. și în mare cam așa e. Nu trebuie să așteptăm ca ei să se schimbe și apoi să ne purtăm și noi frumos. Schimbarea trebuie să vină din ambele părți.

De asemenea, partea cu zâmbetul ar trebui învățat de mici.. Un curs special la școala despre bune maniere, zâmbete, apreciere a ceea ce avem, mai mult patriotism și apărare a propriilor principii ar fi minunate.De fapt și niște profesori care să zâmbească mai mult ar fi super.

Pe de altă parte, dacă am fi fost învățați de mai mici să ne iubim țara mai mult, am fi avut mai multă grijă de mediul înconjurător, am fi acționat mult mai repede împotriva celor care ne conduc și care se tot joacă cu noi, și le-am fi reamintit cine pentru cine lucrează. Acest aspect fiind valabil în toate domeniile. Toți avem un loc de muncă pentru că este cerere în acel domeniu, și dacă este cerere, spune mulțumesc că există, apreciaz-o și trateaz-o cu respect.

De exemplu, un șef de firmă lucrează pentru firma în sine 50% iar 50% pentru clienți.. Așa ca de fiecare dată când sunteti tratați cu dispreț de mari șefi, dați-le un șut în fund și reamintiți-le că jobul lor există pentru că existați dumneavoastră. De fiecare dată când mergeți la un magazin și sunteți tratați aiurea spuneți vânzătoarei că e o aiurea și nu mai mergeți la magazinul ala. Știți de ce în alte țări servirea este mult mai bună? Pentru că vânzătorii sunt conștienți de valoarea clientului. Clienții lor sunt mofturoși. Dacă nu le place ceva nu vor mai merge să cumpere de acolo.. Ce ziceți, se poate și în România să facem asta?

Totul depinde de noi. Mult succes.

read comments (8)

Imi plac oamenii care stiu ca nu-s frumosi, caci sunt atat de simpli si de draguti incat nu poti decat sa-i iubesti..
Imi plac oamenii care nu stiu ca sunt destepti, asa ca tot continua sa incerce sa devina mai informati, mai atenti la ce se intampla in jurul lor, la oamenii si la relatiile dintre oameni.
Imi plac cei care adora mancarea ce o mananca fara sa gandeasca daca e romaneasca sau straina sau sa o compare cu altele.. cei care mananca si spun.. aa e buna si mancarea asta pentru azi. pe asta o am, pe asta o mananc, asa ca hai sa ma bucur de ea.
Imi plac cei care nu incearca sa mute munti si sa schimbe lumi, ci iau lucrurile asa cum sunt / cum vin, dar raman hotarati in fata “pericolului” si nu se lasa la pamant, ci doar respecta ceea ce vine, traiesc, analizeaza apoi si spun: asta am invatat din ceea ce mi s-a intamplat.. Ce bine ca s-a intamplat si asta!!

Imi plac oamenii care isi sterg papucii seara dupa ce ajung acasa si le spun acestora.. multumesc pentru azi. Mi-ati fost de ajutor. Ma mai ajutati si maine, va rog? よろしくね。 Si, de asemenea, imi plac cei care multumesc picioarelor, mainilor si altor organe ca i-au ajutat in ziua ce a trecut si le indeamna sa-i ajute in zilele ce vor veni.

Imi plac cei care nu spun “Am rugamintea sa” sau “Vreau sa” ci spun.. “ati putea sa” dar pe de alta parte si pe cei care incearca sa il inteleaga pe interlocutorul lor, fara sa-l repezeasca sau sa-si spuna.. mama ce prost e asta.. Iesi afara!!! Rabdare, rabdare..
Imi plac cei care muncesc fara sa se laude ca au muncit si de asemenea cei care apreciaza un job si incearca sa-l faca cat mai bine, iar daca la un moment dat seful sau altcineva le face ceva neindreptatit incearca sa vorbeasca cu acea persoana si daca nu se ajunge la un compromis, spun la revedere si cauta altceva mai bun.
Imi plac cei care nu se grabesc sa faca copii, doar pentru ca asa trebuie / asa spun parintii / toti ceilalti prieteni ai mei au sau vai, imbatranesc si trebuie acum.. si de asemenea, imi plac cei care nu le tot spun altora ce bine e sa fii casatorit sau sa ai copii, ia si fa si tu.. apoi, imi plac cei care atunci cand un copil, acesta nu devine centrul lumii lor si singurul subiect de discutie cu toti cei pe care ii intalnesc.
Imi plac cei care isi dau seama ca nu stiu ce inseamna sa ai un copil sau sa cresti unul si de asemenea nu au anumite asteptari de la ei si il obliga spre anumite meserii sau alte scopuri in viata ca alea sunt cele mai bune. De asemenea, imi plac cei care au copii si stiu ca acestia nu le apartin, ei doar ii cresc..
Imi plac cei care nu sunt religiosi dar care simt religile lumii, le inteleg si respecta viata / oamenii / natura.
Imi plac cei care stiu sa spuna scuza-ma sau imi pare rau.. nu am vrut.. nu a fost cu intentie.
Imi plac cei iti care zambesc fara sa astepte nimic in schimb.
Imi plac cei care se accepta pentru ceea ce sunt si isi traiesc viata. Imi plac cei care nu impart lumea pe categorii si pe popoare. Cei care nu pleaca in strainatate pentru ca acolo este mai bine si mai usor. Ci cei care raman sa lupte.. Asta e tara mea, respect-o sau iesi. Nu am nimic cu tine, nu vreau razboi.. doar iesi si vezi-ti de ale tale.. Cei care vin cu solutii nu cu plangeri..
Si nu in ultimul rand imi plac cei care iubesc cu adevarat, caci acestia iti fac ziua frumoasa si iti dau un scop sa te trezesti a doua zi..
Si imi mai plac multe altele pe care le descopar in fiecare zi.

Voua ce va place?

read comments (5)

Vineri seara, multumita lui Tanino, colegul din Brazilia, despre care toata lumea se intreaba daca e gay sau nu dar nimeni nu are curajul se intrebe.. )), s-a strigat o adunare generala la camin, in sala de karaoke ( yeah baby, avem si asa ceva ). Care mai de care in diverse deghizari / costume.. de obicei grupul mare se imparte pe grupulete mici, de exemplu vorbitorii de limba rusa, cei din India-Nepal-Sri-Lanka, cei tari din Sudul Asiei, cei din America Latina, si grupul din care fac eu parte, un mix din toate continentele.. Dar, vineri seara, nu a mai contat care din ce grup este.. ne-am adunat la cantare si dans, si, in plus 3 dintre profesoarele noastre, una considerata ca fiind cea mai severa si coordonatoarele grupei noastre au venit si ele la petrecere.. a fost dragut.. interesant cum o persoana care se intelege cat de cat cu toata lumea, a reusit sa ne adune pe toti la o petrecere. De obicei sunt o groaza de discutii / neintelegeri intre grupuri/ diferente culturale / problema limbii de comunicare si asa mai departe.. dar, poate, pe de alta parte, cum intoarcerea in tara se intoarce repejor, am mai lasat cu totii de la noi si ne-am destins putin.. sa vedem si ceva poze

Ups.. a aparut sus.. nu-i bai.. am uitat sa mentionez ceva.. pregatirile pentru petrecere au inceput cu o seara inainte..  pentru ca sarbatoritul, cand va deschide usa dimineata sa aiba surpriza de a gasi intrarea in camera sa ornata cu baloane, ghirlande si multe mesaje scrise pe baloane..

read comments (3)