Cum sa faci o prezentare a Romaniei la sfarsit de an?


Saptamana viitoare va trebui sa fac o prezentare despre Romania si punctele forte ale ei.. de ce sa investeasca companiile japoneze in Romania sau de ce sa cumpere companiile japoneze produse romanesti..

Ce as putea sa spun frumos? ce sa le prezint? ce puncte forte avem noi? cu siguranta avem.. dar imi e greu sa le vad acum..

Mintea mea umbla de nebuna pe campii asiatice, undeva intre Seul si Tokyo. as manca kimpab, as bea un suc de aloe si as citi o carte buna, as sta din nou pe plaja in Pusan inconjurata de ajuma care vorbesc despre mine. Sau as dormi intr-un tren in drum spre casa in Tokyo.. dar in nici un caz nu am nici o idee pentru prezentare..  ce as putea eu sa le spun frumos? nu am nici cea mai vaga idee. hmm..

Si mai mult decat atat, am obosit.. De ce? Pai.. am mereu de-a face cu japonezi si imi e greu de multe ori sa ma mai regasesc pe mine dupa ce au trecut ei si m-au rascolit emotional. Spatele drept, zambeste, complimenteaza, ai grija la detalii, ai grija de sufletul lor. Da, in mare stiu cum sa ma port cand sunt cu ei. Am invatat cum sa ii flatez, cum sa am grija de ei cand vin in vizita, dar am obosit.. in primul rand pentru ca mereu am senzatia ca in comparatie cu ei am cele mai naspa defecte.. Ca ei sunt cei perfecti iar eu cea gresita.. Dar pe de alta parte le-am vazut partea falsa a lor, le stiu unele gesturi si reactii inainte sa le faca, sunt deja predictibili.. oare ce doare mai tare? ca nu sunt ca ei sau ca ei nu sunt ceea ce imi doream eu? sau poate ca incep sa ma plictiseasca? sau e doar supararea mea ce vine din conceptia ca nu ii pot egala? hmm.. ce vreau de fapt? sa fiu ca ei sau ce anume caut la mine?

Aaa.. si mai e si faptul urmator. Sunt dezamagita. Am pus suflet in ceva desi mi-am promis de cand ma stiu sa nu fac asta, am dat ce am putut eu mai bun ca sa indulcesc o colaborare, mi-am distrus spatele si stomacul ca la sfarsit ambele parti sa se intoarca cu spatele. Si nici macar una sa nu zica multumesc, macar asa de complezenta.. Daca as avea cum, le-as spune cate am pierdut eu anul asta pentru ca am ales ( si aici recunosc ca ei nu au nici o vina ) sa lucrez cu ei. Si inca mai pierd. Inca mai platesc pentru ca nu am dat atentie celor dragi mie, pentru ca mi-am neglijat colegii, prietenii, studiul.. Asa ca imi vreau “multumescul”. Vreau sa va aud ca imi spuneti ca se termina frumos, ca in filme.. Vreau sa nu se traga concluzii rapide si infantile, conduse de gelozii, egoism si dorinta de putere si bani.. Dar.. cine sunt eu sa le cer asta cand nici eu nu am spus nimic..

Cred ca ar fi mai bine sa incep eu: Multumesc frumos pentru un an plin de energie, de experiente deosebite, de introducere intr-o lume a banilor, a puterii cu toate partile ei bune si rele, pentru faptul ca am vazut ce inseamna mediul business si mi-am dat seama ca nu vreau sa fac parte din el.. mai bine ma intorc la Ong si voluntariat.. imi sade mai bine aici. Multumesc tuturor celor pe care i-am intalnit in acest an, multumesc pentru rabdare, pentru cuvintele frumoase, pentru zambete si imbratisari. As fi vrut sa va fi ajutat mai mult.. sa fi facut mult mai mult si sa nu va fi incurcat in nici un fel. Am invatat atat de multe si am experimentat atat de multe. M-am cunoscut pe mine, mi-am gasit limitele si nu am dat inapoi.. desi poate ar fi trebuit. Ar fi trebuit sa stiu sa renunt atunci cand mi-am dat seama ca nu sunt de voi. dar mi-a fost greu sa renunt la bani si putere.. mi-a placut prea mult :p Oricum, acum ca s-a terminat, nu pot decat sa-mi amintesc clipele frumoase si sa le uit pe cele grele, pe cele care m-au ranit mult mai adanc decat as fi crezut ca e posibil si sa trec mai departe. Mai ramane doar regretul de care am fugit mereu sa il am.. acela de a ne desparti fara sa spunem multumesc, fara sa ne luam la revedere, fara sa ne strangem mainile.. hmm

Si mai nasol e ca, in cateva saptamani voi ateriza din nou in gura lupului si va trebui sa vad cum fac ca sa pierd deja mai mult decat am pierdut si sa nu imi pierd capul si eu si sa ajung ca ei.

Hmm.. cred ca m-am plans cam mult..  Asa ca sa revenim.. Ma ajuta cineva cu prezentarea?



Aboneaza-te la articole prin email :


One Response to “Cum sa faci o prezentare a Romaniei la sfarsit de an?”

  1. Dareka Says:

    Primul pas spre acea valoroasa invatatura care ne schimba sensul vietii intr-un stil fin, greu de detectat, dar delicios, este dezechilibrarea.

    Razboiul interior e probabil unul din cele mai frumoase condimente ale vietii, e ca vinul. Da senzatii din ce in ce mai rafinate dupa trecerea timpului. Sa simti ca te-ai izbit de pamant, ca ajungi intr-unul din cele mai dureroase puncte din viata ta, devine rampa de lansare spre ceva mult mai inalt decat ne putem da seama in acel moment de durere.

    Sa accepti totul din jur asa cum este, sa treci peste faza de critica si de a incerca sa imbunatatesti altceva decat pe tine insati, sa ajungi sa te bucuri ca ai invatat ceva “the hard way” … toate astea izvorasc din propria dorinta a omului de a se salva pe el insusi.

    Din punctul meu de vedere sunt mai multe faze:

    1. primul contact cand lasi sforile sa vina la tine si sa se incolaceasca in jurul tau si chiar te bucuri ca intri in asa ceva, chiar daca usor realizezi ca stransoarea devine din ce in ce mai puternica.

    2. sfoara e deja fixa, si incepe sa-ti fie greu sa te misti sau sa respiri, apare intrebarea daca ai facut ceea ce trebuia si incep indoielile care, uimitor, pot creste radacini adanci intr-un timp extrem de scurt.

    3. vrei sa te eliberezi, ai obosit, abia mai poti gandi de parca sforile alea s-au incolacit nu numai in jurul trupuilui tau ci si in jurul mintii si inimii tale; frica si indoiala sapa adanc in fiinta ta si-ti doresti eliberarea imediata si totala

    4. dar ce-ar fi daca ai investi aceeasi energie in a te incredere in tine in loc sa te indoiesti atat de mult si sa-ti impui standardele altora? Elibereaza-ti mintea si inima pentru ca asa vrei tu

    5. danseaza in stransoarea aceea incomfortabila, iar sfoara va ceda in stransoare incet incet

    6. fa din sfoara o funda frumoasa si poart-o la vedere peste tot unde te duci caci ai invatat sa accepti diferenta fara sa o transformi intr-un pacat de care trebuie sa te lepezi.

    Cultura diferita nu inseamna o greseala, e o parte din ceea ce suntem, iar daca noi nu acceptam fiecare particica din noi, cine o va face? :)

    Bucura-te de orice lacrima varsata, si transform-o intr-o lectie invatata.

Leave a Reply